Ganduri digitale

I choose to write this post in english for my family not to be able to read it. Though it is addressed to you(Mamica, Taticu, Victor si Igor), I know it will upset you and I don't want to upset you even by saying the most sincere and kind words to you.
I'm one year older, hope wiser but definitely more tired. I watched the movie Hachiko and tears ran down from my eyes. As a dog I am devoted to my adorable parents. Till the day I will vanish from this world, I will be your servant. The image of my beloved mother holding up not to drop a tear, her shaking voice when speaking to me.... these things make me an eternal servant to their tired feet. I bow down for my mother and father, the two most beloved and missed persons in this world. Words can not express my deep gratitude and affection for them.
With every year I become more and more a man and with it I become more and more like my father, physically and especially morally. Like my dad I become very emotional. Wherever and whenever I see a father shading a tear for his son, my skin turns goosebumps and eye lashes become wet.
God, PLEASE give my parents health and strength. Keep them away from suffering and illness.
Mother, Father.... I love you very much and I hope I will ever be able to repay you for everything you have done for me! Giving me everything, but first of all giving me the example of how to be a "Human Being". I hope to be worthy enough to be able to call myself "your son".
No material thing, no matter how expensive or rare, would come even near to how precious my family is. The top of the value pyramid in my life is occupied by YOU: my two beloved brothers, my Mother and Father. The rest is not important.
Mamica, Taticule, Victor, Igor... I am the luckiest human being in this world do be part of such an exceptional family. The more people I meet in my life, the more I understand how special, precious and extraordinary you are! I love you more than my life!
Eternally yours!

eu

depresie...
crunta, adanca si foarte amara!
Daca ai citit acest mesaj, te rog sa nu-mi spui despre el. tine-l pentru tine si te rog nu-mi da nici un sfat, nu ma unge cu cuvinte de miere si nu-mi spune ca "totul va fi bine". Nu vreau sa abordez cu nimeni felul in care ma simt si mai ales cauzele acestei stari.
am aflat ce inseamna sa fii animal, sa traiesti in stres permanent. cand spunem ca invidiem animalele ca nu au griji si ca traiesc in libertate, ar trebui sa ne gandim la pretul acestei libertati. egaleaza oare talerele stresului si a libertatii?
nimic mai dezgustator si urat decat o zi de nastere in asa predispozitie... dar la mine asa e ultimii cativa ani... cauza lui 2007 traieste...

Tot am mai scris si miorlait pe blogul asta in ultimul timp. In afara de scanceala si muci n-am lasat pe aceste "ganduri".
Ma umple un sentiment de ura, greata si dispret, atat fata de situatia mea cat si de propria-mi persoana. Nu-mi pot explica singur cum de am ajuns intr-asa o situatie jalnica. Da, acesta nu mai este blog, este o basmaluta plina de lacrimi, muci si scanceala- plin de mizerie si de zapuseala a unei minti care vrea multe dar e incapabila sa-si rezolve cele mai de baza necesitati. Umblam in jur si evitam fraze, pai uite ca vine momentul ca sa pui cap la cap toate realitatile, sa te uiti in ochii acestei realitati si sa denumesti lucrurile pe nume.
La naiba cu liniile albe si negre ale zebrei. Nu mai e zebra, e un corb care se hraneste din corpuri moarte, iar daca tot zebra avea sa fie pai deja in coor ii sunt destul de mult timp. Ma inadusa mirosul si intunecimea in care ma aflu.
As vrea sa-mi pot privi soarta in ochi, sa vad ochii ei de carpa de doi bani, o momyie cu privire senila si moravuri usoare. As vrea sa o pot apuca de gat, sa ma uit printre pletele ei de blonda vopsita in adancul sufletului si sa o intreb cu ce-am meritat un asemenea tratament cand eu sunt cu desavarsire lipsit de rea intentie.
Nu ma stii, nu sunt acel caine care prefera sa stea in coltul sau intunecat si isi linge ranile pentru ca o alta optiune nu are. Sa fi fost acest caine, nu mi-as linge ranile ci as lasa sa sangerez dracului pentru ca putin mi-ar pasa... din pacate, insa, tot ce spun, tot ce fac si ce dau de inteles celor din jur anume asta si contureaza - un tsanc schelalaind, o bucata jalnica de carne si oase.
Nu a mai ramas din mine nici principii, nici ideologie, nici tenacitate si cu atat mai putin personalitate. Exista o umbra cu chip de ce a fost. Nu stiu, poate asta si este planul Domnului... dar am renuntat la orice forma de mandrie cu foarte mult timp in urma, undeva in New Jersey. Ce mai pot face ca sa fiu destoinic si sa merit ceea ce vreau?
Inca mai sunt sub influenta filmului "Dear Zachary: a letter to a son about his father", iar in timp ce scriu acest post din departare se aude lady gaga cu una din defecatiile ei ritmice.... Nici filmul, dar si nici mizerabila asta nu contribuie pozitiv sub nici o forma...
Denunt si neg... nu mai vreau asa supravietuire, cat plm se poate???
ma retrag

 15/10/2009

At wit's end....
Can anyone suggest what the right path is?


N-am mai fost in asa situatie niciodata.... au mai fost conditii similare, dar niciodata atat de pregnant si vital de important. Nu am gust de nimic, nu am chef de nimic, creierul este mereu incarcat cu aceleasi griji, s-au adancit ridurile. It's not a game anymore ...

 Cu cat mai mahnit si aiurea te simti, cu atat mai tare muzica din magazinul alimentar (in care totul este frumos aranjat, curat si lucitor) iti pare mai stupida si iritanta.

Acum seara mi-a parut extrem de enervanta, oribila si dezgustatoare, chiar daca ador piesa "Falling in Love Again" de Eagle Eye Cherry, nici macar ea n-a putut indrepta situatia.

Uimitor cat de singur te poti simti inconjurat de atatia oameni...

 

 Fragment dintr-o discutie cu Isak. La mine-i ora 11 seara, el e in tura de noapte la servici. Tura care dureaza 12 ore. Ii explic ceva din jocul de poker:

 Enxiety, sadness, dispair, hope, fear, looseness, uncontroll and wait....
Long wait for a harsh time, big hope for a bright future...

So long awaited, and so far away
So strongly stated, but so little known...
But who am I, will I be able to portray
Or simply loose it, surrender to my moan?

Can you pronounce it? Quietly whisper in a whim
Or can you see it, as mind's light is gone dim?
I call it future and I call it happiness,
I barely see it and I'm feeling stress!

These are just words and they don't mean a thing,
Some sounds,that fell from mind's left wing.
Some random notions, I let out from inside,
To lay the lowest and also fade my pride...

 S-a sfarsit inca o perioada pe care o asteptam de ceva timp. Am fost vizitat de 2 persoane pe care le consider atat de aproape cum ai considera surorile pe care nu le ai, in cazul dat nu le am.

Am fost vizitat de catre Luminita si Tinca, cu care ne leaga multe momente extrem de memorabile si dragi sufletului meu. Asa cum ele mi-au fost gazde de nenumarate

ori, a venit timpul sa le rasplatesc cu varf si indesat.

Direct de la aeroport le-am dus la schimbat si apoi la ocean. De-acolo o scurta pauza si apoi iarasi in aeroport sa-l intalnim si pe Radu, un coleg de lucru inca de pe timpurile Chisinaului.

Apoi am facut o vizita clubului Monarchy din Clematis unde am sarit ca pe timpurile  bune pana pe la ora 3 dimineata.

O scurta pauza de recreere sfarsita cu un dejun fenomenal in SOLU, pe malul oceanului, iar de acolo direct spre South Beach in Miami unde am stat si am adus tenul pana la culoarea unei gaini grill demna de acele pe care le vezi numai prin super marketuri scumpe. Seara a culminat cu promenade prin downtown Miami sub clar de luna si free parking.

Am ajuns acasa destul de tarziu, am cazut fara puteri pentru ca a doua zi sa ne trezim si sa continuam cursul de lecuire cu pastile concentrate de Florida.

A doua zi am mers in McArthur Park unde am facut kayaking timp de vreo 2 ore siceva. Au fost de toate, a fost apa, a fost soare, nori, palmieri si oboseala.

La 4 eram cu kayakurile in “dock” iar la 5 siceva deja il petreceam pe Radu inapoi la aeroportul din Fort Lauderdale.

Dupa 2 ore si o ploaie torentiala urmaream apusul din Golful Mexic.

Presupun ca oricat de imun la patimi culinare esti, dar dupa o zi fara mancare ar ceda oricare. Ce poate fi mai logic dupa o zi nemancata decat sa mergi sa cuperi cele mai bune bucate dupa care sa le pregatesti?
Mancarea s-a lipit cum s-ar lipi un somn bun dupa o masa copioasa…. Defapt daca stau sa ma gandesc anume asta si a urmat dupa toate :)

A doua zi somn relaxant, auto service si Everglades si “Crocodile Dundee” ca defapt si aligatori si airboats-uri. Am fost sa vedem aligatori si daca data trecuta am vazut doar 2 pai de data asta am vazut vreo 7-8, i-am apucat de coada, dar si peste si crabi albastri am vazut. Mai pe scurt a fost formidabil.

Seara a urmat o sesiune foto cu Ina, Tinca, Luminita si Aurica, in care rolul meu infim era doar de a ma mandri cu frumusetea altora. Pozele au iesit frumoase, altfel nici nu se putea. A doua zi de dimineata a urmat ultima sesiune de poze (in acest rastimp cred ca au fost la sigur facute cateva sute de fotografii per total) si drumul foarte tacut, ingandurat si trist pana acasa, schimb de haine, impachetare de bagaje si iarasi aeroport. Dupa ce mi-am petrecut “surioarele” a urmat un drum anevoios pana acasa, o ploaie din cele mai alese de Florida. Din aia ca nici masina din fata ta nu se vede.

Dupa asemenea “superbitatsi” dintr-un élan si avant simti ca te plioshteshti in realitatea de zi cu zi ca o bucata de lut aruncata pe un perete de beton.

Cel mai greu aer e acel de dupa sarbatori, e aerul rutinei pe care il inspir in plamanii obositi zi cu zi. Unde mai pui ca eram intr-o permanenta cautare de inspiratie si ineditate, greu task as vrea sa spun….. Raspunsul a venit in cel mai neastetptat mod. Am descoperit o alta pastila dar nu de placebo ci de “Rishloo”. Ascult a doua zi cu nesat de parca as bea cu gaturi mari apa proaspata si dulce pe timp de arsita. Doamne!!!! Cata frumusete exista in lumea asta, cat de genial este non-conformismul…..

Am decis ca nu voi mai scrie din obligativitate si nici din necesitatea de a pune un “checkmark” pe agenda rutinei. Voi scrie cand vreau si cand simt nevoia, voi scrie cand am inspiratie si cand stiu ca am ce scrie.

Cam astea in capul meu cu gandurile mele digitale… Poate daca fac si eu rost de toate pozele facute in acest rastimp, voi aduce in suportul celor relatate si probe foto, sau chiar si video….

Sa-ti fie de bine, indifferent de unde n-ai citi acest jurnal!
Hari OM!!!!
 

 

Felicitari tuturor romanilor basarabeni cu ocazia Zilei de Independenta fata de regimul de ocupatie sovietica!

 

 Astazi vreau sa ma refer la stiri, la noutatile care le consum zi de zi.
Vreau sa ma bucur pentru schimbarile (aparente) in viata politica a Moldovei si vreau sa le urez liberalilor un sincer "succes"! Cu totii ne dorim o schimbare in tara noastra de bastina, cu totii visam cu jind la o noua tara atunci cand ne vom trezi dupa o perioada de timp. Stirile de acasa, insa, ne arata ca adevarat este postulatul "Schimbul regilor - bucuria prostilor", mai avem atatea de invatat... 
Cu debarcarea comunistilor de la putere "nu se face primavara", pentru ca prostii se perinda, si cu fiecare an prostia ia noi culmi si forme perverse. Ma uit la "rosca jugend"-ul din noua generatie (intentionat cu minuscula) care peste noapte au devenit "politicieni"... Sincer nu inteleg, ei fac ce fac din prostie, din nestiinta de cauza, sau intentionat. Cel mai infricosator este faptul ca imi cam dau seama ca o fac intentionat. Cu totii stim cat de periculosi sunt virusii care se nasc din cadavre, iar cum ppcd-ul e un cadavru politic, nici nu vreau sa-mi inchipui ce vietati parazitare poate scoate pe "arena politica" dar si sociala aceasta formatiune "notorie"....
Ma uitam la protestele bisericii ortodoxe, ma uitam si mi s-a facut un nod in gat, dar nu de emotie si elan religios, dar un nod de mucus si saliva care eram gata sa-l eliberez pe monitorul meu nevinovat. Cu tot respectul pentru religia ortodoxa, care defapt este leaganul in care s-au format tarile romanesti, dar ceea ce se intampla e strigator la cer. Cum sa nu piarda biserica ortodoxa enoriasi din randul celor tineri? Ce imagine le ofera ea celor care inca nu s-au apropiat de cupola bisericii? Oare care sunt sansele de a ma duce la o slujba religioasa in catedrala din PMAN cand stiu ca acolo isi face campanie primul comunist din stat, cand compar acele cateva mii de adventisti ai zilei a saptea vorbind o limba culta si purtandu-se ca mieii pe campuri de primavara si cateva mutre barboase cu ditamai crucioaie de aur la gat, cu niste babe gata "sa-si dea viata pentru Mantuitorul" si care transpun asta prin fluturare de pumni "in apararea religiei autentice"? Nu cred ca sunt sanse prea mari.... 
Sa vedeti - Ei cer sa nu se mai faca petreceri in PMAN. Sunt deacord!!! Ba chiar nici la televizor sa nu se dea nimic divertisment, sa dam pe post doar slujbele [exclusiv} Mitropoliei Moldovei, sa deschidem cat mai multe seminarii teologice care vor studia numai biblia crestin ortodoxa, iar orice alta religie sa fie declarata ilegala, enoriasii altor religii sa fie public impuscati, iar copii lor arsi pe rug. Ca sa fim in rand cu lumea, instituim garzi populare constituite din cei mai vanjosi si vrednici "crestini" care sa umble si sa verifice care are icoana in casa si care nu, iar daca n-o ai, esti ingropat pana la jumatate in pamant si batut cu pietre pana la moarte, ba poate si facultatea de teologie de la USM o numim "Taliban" si ne-am rezolvat problemele! Am ajuns in biata noastra moldova la  un absurd nemaipomenit, biserica nu numai ca este "slugusoara" guvernarii [comuniste] ci si o mimeaza in actiuni si mai ales in felul cum tolereaza diversitatea opiniei... E o rusine ce faceti, stimati "crestini de buna credinta", oare asta este transpunerea in viata a postulatului Mantuitorului "iubeste-ti aproapele". Sau poate vorbiti despre Dumnezei diferiti? Oare burtile late si grosimea obrajilor au astupat cu totul bunul simt? De unde atata aroganta si intoleranta? Sau totusi este vorba de aspectul financiar? Va temeti ca va vor scadea veniturile? 
Una e cert, din acest conflict frumos au iesit Sambotistii - de nebuni taie poala si fugi. 
Crestinilor ortodocsi cu capul pe umeri si mintea lucida vreau sa le amintesc ca 1. Crestinismul a inceput si el ca o secta
2. Traim intr-o tara pretins democratica unde fiecare isi are dreptul la alegere, inclusiv si alegerea Bibliei, religiei, a lui Dumnezeu si a loculuiu de exteriorizare a crezului
si poate cel mai important lucru pe care vreau sa-l amintesc este ca
DUMNEZEU ESTE UNUL, INDIFERENT DE NUME, LIMBA IN CARE II ESTE PRONUNTAT ACEST NUME, INDIFERENT DE FORMA SA SI INDIFERENT DE RUGACIUNEA PE CARE I-O ADRESEZI!!! Dumnezeu este absolut in nume, forme si exteriorizari, de ce sa-l lipsim de acest drept si sa-i atribuim numele pe care il dorim noi ca sa-L aiba, sa-i atribuim doar o sfanta scriptura, un singur chip si o singura biserica? Avem oare vriun drept moral sa o facem? NOI, aceste nulitati pe langa GRANDOAREA Lui????
Am privit la ProTV un reportaj in care era nepotul lui Spiridon Vangheli - Max Vangheli, stabilit in Los Angeles si care este DJ. Mare mi-a fost surprinderea cand a deschis acesta gura:
"С детства мне говорили про Гугуцу!", glasuia acesta....
Am ramas cu gura cascata! E o chestiune epocala, un exemplu tipic a ceea ce se intampla cu ceea ce numim noi valoare:
Parintii-oameni care sunt printre putinii piloni ai romanitatii moldovenesti, stindarde care au stat semet dealungul anilor grei pentru principiile pe care le traia prin ei insisi, iar urmasii TOTAL dezinteresati de aceleasi principii morale, etice si culturale. Uitam de notiunile de neam, patrie, dainuire, limba si grai, mai aproape ne sunt trendurile muzicale, mixurile, brandurile si placerile usoare si care nu ne obliga la prea mult efort. Nu sunt nici eu strain distractiei si muzicii de club, dar nici sa nu stiu de unde vin si unde ma duc nu pot! Nu pot sa fiu castravete de sera care arata bine, e spalat si tratat, dar care nu are gust si nici seminte... Ei, dar probabil ca asta nu e la moda acum, la moda e Don Ed Hardy....
Cam asta am sunt gandurile mele digitalea din aceasta seara, daca am ofensat pe cineva, imi cer scuze, daca am obosit pe cineva, macar mersi ca ati ajuns cu cititul tocmai aici, iar ca sa demonstrez ca nu sunt deloc strain muzicii progressive ma laud cu ceva piese care mi-au atras atentia, suna bine in masina, suedezul de 24 de ani Marcus Schossow si "Swedish Beatballs" (in original)


Rivalul acestuia, genialul canadian "Deadmau5" impreuna cu vocalistul trupei de DnB Pendulum Rob Swire
Ghosts and Stuff

iata cum arata asta live
arata superb....
Mersi pentru rabdarea cu care m-ai citit!